HORA LUCIEN

De mic copil am avut o atracție nu atât pentru pilotaj cât pentru motoare. De fiecare dată când prindeam un tractor pe ulița satului unde am copilărit, eram primul în cabină fascinat de zgomot și de senzația pe care mi-o dădea vibrația motorului. Ulterior s-a transformat în pasiune. Pentru pilotaj. Nu știu exact când și cum, dar am devenit un ”înrăit” al acestui sport iar asta s-a văzut de fiecare dată când am urcat la volanul unei mașini de curse prin rezultatele pe care le-am obținut. Astăzi, în lumea motorsportului românesc mi se spune ”bunicul” și sunt mândru că am reușit să devin un model pentru mai tinerii mei colegi.

Prima cursă a fost în 1995 în orașul meu, Reșița, un oraș cu tradiție în motorsort însă cele care mi-au rămas ca reper în minte și în suflet sunt 2003 – câștigarea grupei H cu Golf 2000 aspirat și 2009, Reșița, o zi de vineri, pe traseul tradițional – 1: 48,025 record și astăzi la mașini de serie – turisme.

Viteza în coastă este pentru mine comparabilă cu proba de 100 m plat, care în atletism este proba regină și, chiar dacă în România este cea mai accesibilă disciplină din motorsport din punct de vedere al bugetului, este de departe proba perfecțiunii în pilotaj datorită vitezei, virajelor extrem de dificile și provocărilor de pe traseu.

În acest sport ai tot timpul ceva de învățat, ceva de îmbunătățit, mereu vrei să îți forțezi limitele ca pilot și să devii mai bun. Iar atunci când reușești și evoluția este evidentă, nu există satisfacție mai mare, pentru ca în general, în viață, orice faci cu pasiune te bucură și te dezvoltă ca om.